altadata

altadata arborii aveau ochi
si fluturii te duceau oriunde,
chiar si la bizant.

altadata boabele de cafea erau uriase
si cresteau pe campuri, precum bostanii.

altadata iti veneau zeii in ospetie,
duminica.
ca in celelalte zile oamenii erau prea ocupati
sa faca dragoste:
cu graul, cu strugurii, cu lemnul, cu floarea soarelui, cu fierul, cu lutul, cu lana
si chiar cu povestile.

altadata impreuna cu oamenii locuiau
niste pitici sfatosi si prieteni buni cu vinul
sau niste balauri din aceia rusinosi
care iti ajungeau pana la genunchi
si care se ascundeau in capite cu fan cand vedeau o femeie frumoasa.

altadata gaseai in fiecare sat si cel putin un copil
care ii strangea pe batrani la gura sobei
si le zicea istorii fascinante despre florile care ascundeau lumi
mai vechi decat timpul.
da, cu tot felul de voinici
- nu chiar toti biruitori peste zmei,
si printese nu neaparat foarte frumoase.

altadata cuvintele cresteau in copaci
si se faceau rumene, zemoase.
mai ales cuvintele de dragoste.
si din acestea multe soiuri mai erau.
cuvintele cu viermi au aparut mai tarziu,
mult dupa ce poezia a fost lovita de ciuma.

25 noiembrie 2008